Ma numesc Cecilia, nu sunt chiar tanara, am 50 ani. Povestea mea mi se pare mai deosebita si de aceea m-am gandit s-o impartasesc si altora de pe acest forum. De fapt prietena mea din copilarie m-a indemnat s-o fac. Am trecut pe la ea intr-o vizita si mi-a aratat c-a descoperit acest forum.
Eu locuiesc intr-o zona mai izolata si nu am Internet. In adolescenta, la noi in localitate a venit la scoala noastra o profesoara ce-si satisfacea stagiatura, cum era pe atunci. Eu lucram ca invatatoare de mai multa vreme acolo. Soarta a facut sa locuim la aceeasi gazda. Dupa mine se tinea scai un invatator tot de la aceeasi scoala, numai ca eu eram foarte rece cu el si-l puneam pe jar de fiecare data.
Nu eram constienta ca mi-ar placea altceva decat un barbat, nu ma atrasese nici o femeie pana atunci, dar s-a intamplat sa ma simt atrasa irezistibil de aceasta profesoara. O bruneta superba, extrem de frumoasa cu un corp de miss. Au trecut cateva luni de scoala si intre noi nu era decat amicitie.
Ea era curtata de multi baieti si avea si un prieten din alta localitate indepartata. Ochii mei o urmareau mereu stralucind probabil mai mult ca de obicei si inima imi batea de trei ori mai repede, insa nu voiam sa admit nici in ruptul capului ca m-am indragostit de ea. Ma simteam inferioara ei din pricina studiilor, pana a venit iarna si gazda ni-a mutat in aceeasi camera si acelasi pat. Aici s-a schimbat totul.
Intr-o seara radea de mine ca mi-e frica de baieti si de asta il refuz pe colegul meu, eu in gluma i-am zis ca nu stiu sa sarut si ne-am trezit sarutandu-ne, cica sa ma invete. Apoi cand ne-am impreunat buzele, am zburat pana la cer, tot corpul mi-a fost strafulgerat de o vibratie puternica dar extrem de placuta. Avea buze moi si carnoase si nici un baiat nu ma sarutase ca ea. A fost o nebunie totala!
Si-am continuat lectiile de sarut in fiecare seara cand eram alaturi. Plangeam pe ascuns cand ii venea prietenul in vizita. Totul a durat pana la sfarsitul anului scolar. Ea a plecat de la scoala noastra intr-un oras mare, iar eu am ramas cu povara unei dragoste neimpartasite. Ne-am mai vazut o data, la invitatia mea de-a ma vizita acasa la parintii mei.
Bucuria revederii a fost mare. Ne-am sarut ca de obicei si atat, n-am avut curajul sa-i spun cat o iubesc de mult. Ea se logodise intre timp si urma nunta. Era fericita, avea un sot bun, frumos si prezentabil. fost coleg de facultate. Cu toate acestea ii citeam in ochi ca ma dorea si pe mine. Mai tarziu am realizat ca ea de fapt a venit sa ma testeze, sa fac un pas mai mult. Raceala mea a indepartat-o, n-am avut curajul sa-i spun cat de mult o iubeam, mi-a fost teama sa nu rada de mine.
A plecat pentru totdeauna, am plans multe zile. luni, ani. Am cautat-o si-o caut si acum sa mai faca macar o zi parte din viata mea. Ne-am mai intalnit o singura data intamplator, era cu sotul la brat, mi-a dat o adresa s-o vizitez sau sa-i scriu. Dar pentru mine deja cerul era cazut. I-am scris mii de scrisori dar niciodata nu am avut curajul sa i le trimit. Am iubit-o cu fiecare secunda, minut, zi, luna, an mai mult si-o iubesc enorm si acum.
Nici nu m-am casatorit si n-am mai iubit pe nimeni ca pe ea. Timpul a trecut si acum cred ca este prea tarziu si regret enorm ca n-am facut dragoste adevarata. Am ratat momentul si fericirea absoluta.
{ 8 comentarii… citeste-le mai jos sau adauga un nou comentariu }
wow…impresionanta povestea ta!…si cred ca DA , ai gresit ca nu i-ai spus adevarul atunci cand ai avut ocazia.”trenul trece o data prin gara ta” iar tu l-ai pierdut (din nefericire)
mult succes macar de-acum incolo…nu se stie niciodata ce-ti rezerva viitorul!-*
sa fii iubita!
“Nu sunt chiar tanara,am 50de ani” Cum poti sa spui asta? si ce daca ai 50 de ani? Si la 50 de ani poti iubi ca la 30 si poate cu mai multa maturitate nu? Nu asta e problema ta cred. Problema ta e ca ti-ai irosit ani traind o iubire neanpartasita.Aici ai gresit si gresesti incontinuare.Lasi sa zboare viata ta pe langa tine.Fiecare dintre noi avem in viata noastra un tren de prins Inca mai ai timp sa te urci in trenul vietii tale. Crede ceea ce spun pentruca stiu asta din propie experenta Mi-ar face placere sa -mi scrii ca ti-ai gasit sufletul pereche pe acest site.Nimic nu e imposibil
Povestea dumneavoastra m-a impresionat nespus…mi-au dat lacrimile.
Nu pot sa-mi imaginez ceea ce simtiti, dar am o intrebare: de ce va puneti in continuare piedici? De ce v-ati pus piedici atata timp? Nu meritati sa fiti fericita?
Poate ca i-ar face mare placere sa citeasca una din acele mii de scrisori pe care i le-ati scris, mai ales ca ati simtit dorinta si din partea ei. Poate ca si ea, la fel ca dumneavoastra si-a pus tot felul de piedici.
Aveti adresa ei, cautati-o. Desi suna a cliseu, niciodata nu este prea tarziu. Haideti, curaj si fara piedici. Nu-ul deja e al dumneavoastra
.
Numai bine!
Trecutul e intotdeauna mai frumos, alatura-te prezentului si traieste cu adevarat. Acorda-ti sansa de a descoperi ca timpul nu e pierdut ca se pot ivi si alte ocazii. Un cuplu de prieteni s-au reintalnit dupa 30 de ani in mod accidental intr-o cafenea , amandoi divortati cu copii, nepoti etc si stand la o cafea au depanat aminitiri. Dupa cateva saptamani el i-a marturisit ca inca era indragostit de ea, ea la fel si acum sunt un cuplu nemaipomenit. Toata lumea le-a zis ca sunt nebuni…nebuni de fericire. Multa bafta si sper sa ne dai vesti grozave in curand.
Doamna Cecilia,nu sunt in stare sa va dau sfaturi ,tot ce vreau sa va zic e o chestie … varsta nu are asa o mare importanta ,cautati-o si vorbiti cu ea cum ati spus, a asteptat sa faceti dumneavoastra un pas, poate ei i-a fost frica,macar spuneti-i ce simtiti nu strica , succes!!!
Dragele mele N-am mai intrat de mult pe aici, multumesc tuturor celor care m-au incurajat. Am facut un prim pas. Am cautat-o la adresa veche pe care o aveam dar din pacate nu mai locuieste acolo,in schimb o prietena de-a ei din vecini mi-a dat noua adresa si asa m-am trezit in fata unei vile superbe. Am sunat si mi-a raspuns o tanara….era sa fac infarct cand am vazut-o mi s-au inmuiat picioarele de la genunchi si stiti de ce? Credeam c-am reusit sa dau timpul cu 3o de ani in urma ! In fata usii a aparut o tanara superba ce semana leit cu cea pe care o caut de atata vreme! Ce mai am crezut ca este ea si-a reusit sa fenteze timpul sau a descoperit tineretea vesnica. Nu stiu cum m-am abtinut sa n-o iau in brate? Imediat m-am trezit la realitate cand m-a intrebat? O cautati pe mama? Da ,stiu cine sunteti. Dar de unde stii? Am intrebat-o eu. Dintr-o poza, sau mai multe din albumul mamei. Cuvintele mi-au rasunat ca niste clopote in urechi si ma simteam deja pierduta in fata sosiei fiintei pe care eu o iubesc atat demult. Nu stiam cum sa reactionez, sa ma las balta si sa plec, sau sa merg pana la capat dupa ceea ce pornisem. Asa m-am trezit invitata la o cafea pe care n-o putem refuza, am trecut la subiect interesandu-ma de mama ei. Ati nimerit-o prost din pacate ,imi raspunde tanara. Mama nu mai locuieste de cativa ani in tara si nici noi fetele ei. Asa am aflat ca are doua fiice. In Romania venim f. rar si pe rand sa vedem cum se ocupa administratorul de vila si unele afaceri. Pe scurt ,acum locuieste in Germania,preda la o universitate de acolo si sotul se ocupa de afaceri. Ce m-a bucurat cel mai mult a fost faptul ca ea le-a vorbit fetelor ei despre mine si le spunea ca sunt o prietena speciala dar pe care n-o poate intelege ca nu si-a gasit timp sa mai treaca pe la ea. Asa ca am capatat incredere si i-am trimis un colet c-o parte din miile de scrisori in Germania. Acum astept sa vad cum o sa reactioneze! Si totusi sunt atat de fericita c-am aflat ca are o fiica superba care-i seamana intocmai si care mi-a rascolit tot trecutul de parca acel trecut devenise prezentul nostru si eu intinerisem prin ochii fiicei ei. M-a asigurat ca nici mama ei nu si-a pierdut din farmec si arata ca o tanara in jur la 35 ani, ceea ce m-a facut sa zambesc, a fost faptul c-a subliniat; nici dumnevoastra nu aratati rau desi cred ca nu v-ati facut nici o operatie de intinerire, asa ca mama. Am ramas ca la dentist din nou, pentru ca, cea care zicea ca-i este fiica avea in jur la 28 ani si mi-am zis in mintea mea; Ce face banul din om, nu o sa mai stiu care este fiica si care este mama daca ne vom intalni la vara cand va veni in Romania.
Multa bafta cu reintalnirea…vezi nici ea nu te-a uitat…iti urez sa afli si restul detaliilor si sa se re-compuneti povestea voastra, cu siguranta v-a fi foarte interesant.
Oh, Doamne…ce poveste! Foarte trist…si totul din pricina unor reguli societale si a unor bariere impuse fie de altii, fie de noi insine (insene) prin prisma educatiei primite….bariere pe care, multi (multe) nu avem puterea sa le depasim.
LIBERUL ARBITRU…de aceea Dumnezeu a lasat omului liberul arbitru!
Cred ca multe dintre femeile/fetele care au intrat pe acest site (fie ca si-au spus povestea, au dat stafuri, fie ca s-au multumit doar sa citeasca istorisirle altora), care se afla intr-o relatie cu un barbat sau cu o alta femeie (relatie aparent fericita sau cel putin multumitoare) simt cumva ca nu sunt cu cine ar trebui, simt ca nu au trait inca acea iubire adevarata sau ca au trait-o dar au renuntat la ea…si cu toate acestea se complac in situatia data.
Relatiile interumane sunt foarte complicate, nu stiu cate dintre noi au reusit sa le desluseasca… fericirea este relativa si tine de perceptia fiecarui individ in parte, insa marea dragoste este un dar unic. Oare cat si ce merita sa sacrificam ca s-o traim? Raspunsul se afla in fiecare dintre noi….