Cum mi-am dat seama ca sunt lesbiana

Povestea unei femei care iubeste alte femei

Ma numesc Alexandra si sunt femeia din spatele site-ului SuntLesbiana.ro. Cand am postat urmatorul mesaj pe un forum strain dedicat femeilor gay, eram disperata. Nu aveam cu cine sa vorbesc despre ceea ce mi se intampla. Ma simteam atat de singura si izolata. Acest mesaj a marcat un pas crucial in acceptarea faptului ca sunt lesbiana.

Din acel moment, viata mea a inceput sa fie asa cum simteam eu ca trebuie sa fie iar 2 ani mai tarziu am lansat acest site (de ce am lansat SuntLesbiana.ro?). Aceasta este povestea mea.

Nu stiu daca am nimerit unde trebuie dar chiar as avea nevoie de parerile altor femei care sunt gay. Simt ca imi ies din minti si nu am cu cine vorbi. Pe scurt… cred ca sunt lesbiana, sau cel putin bisexuala. Sunt cu prietenul meu de 3 ani si il iubesc foarte mult. Am crezut ca sunt atrasa de el pana acum vreun an si jumatate dar acum ma gandesc sa ma despart de el. Cam asta e situatia pe scurt…acum ceva detalii.

Am 25 de ani si de mica am fost baietoasa si foarte incapatanata. De la 14 ani, insa, am inceput sa primesc tot felul de semnale din jurul meu ca a fi baietoasa e ceva de care ar trebui sa ma dezvat asa ca, fraiera de mine, asta am incercat sa fac. Am incercat sa devin mai feminina in felul cum arat, chiar daca am simtit mereu ca nu e stilul meu.

Aveam atat de multe sentimente contradictorii legate de felul meu de a fi care e atipic feminin, pe de o parte, si cel asteptat de la mine ca fata, pe de alta. Sunt foarte independenta si ambitioasa, si foarte diferita de majoritatea femeilor pe care le cunosc. Astea sunt calitati pe care nu vreau sa le schimb. De asemenea, mi-a luat mult timp pana sa ma intereseze sexul si pana acum am facut dragoste doar cu prietenul meu iar lucrurile aici nu sunt ok deloc….

Acum un an si jumatate am inceput sa-mi pun intrebari serioase legate de sexualitatea mea. Vazusem cateva filme care, intamplator, includeau povesti de dragoste intre doua femei, iar sentimentele pe care le-au trezit in mine aceste povesti au fost mai puternice decat orice simtisem pana atunci. Gandul la 2 femei impreuna trezeste in mine senzatii mai erotice decat chiar si cel mai superb barbat. Aproape ca am intrat in panica initial, dar am decis sa aflu mai multe, asa ca in ultimul an am citit multe carti despre sexualitatea umana.

Cu toate ca am acceptat deja gandul ca as putea fi bisexuala si m-am impacat cu faptul ca felul meu de a fi e atipic feminin, tot sunt confuza. Singurul motiv pentru care relatia mea a mers pana acum e pentru ca prietenul meu are si el un fel de a fi atipic masculin si accepta faptul ca sunt altfel decat majoritatea femeilor. Dar in ultima vreme m-am tot gandit si nu cred ca vreau sa ma casatoresc vreodata. Suntem de 3 ani impreuna si tot nu pot sa privesc viitorul ca eu si el, pur si simplu nu pot sa-l vizualizez.

Mi-am analizat mult si copilaria si adolescenta. Mereu am fost atrasa irezistibil (nu neaparat in mod sexual) de femei puternice si independente si am putut dintotdeauna sa intuiesc daca exista o legatura puternica intre femei in filme, seriale, viata de zi cu zi, etc… oricat de subtila ar fi fost aceasta. Imi aduc aminte cat de mult ma intrigau. Dar eram inca derutata pentru ca nu imi aduceam aminte ca eu sa fi fost vreodata atrasa de o femeie. Acum stiu ca lucrul asta s-a intamplat, doar ca nu am constientizat aceasta atractie pana acum.

Cat despre ce m-a atras la prietenul meu… pai, are toate calitatile pe care le-am cautat la un partener de viata, e baiatul ideal pe care sa-l prezint parintilor, e cald, intelegator si iubitor. Ma tem insa ca am cautat sa am o relatie cu un barbat pentru ca asta asteptau toti de la mine, si nu pentru ca vroiam cu adevarat sa fiu cu un barbat. Oricat as incerca, nu ma vad fiind maritata (cred ca nu m-am vazut niciodata maritata cu copii) dar ideea ca TREBUIE sa gasesti un barbat, sa te mariti si sa ai copii e atat de inradacinata in cultura noastra, incit mi-e greu sa vad lucrurile ca fiind posibile in alta formula.

Sunt speriata… dar nu de gandul ca as fi gay, ci de posibilitatea de a face o greseala, de a risca sa pierd ce am acum cu prietenul meu. Am citit ca multe femei heterosexuale au fantezii cu lesbiene si ca de multe ori aceste fantezii sunt mult mai interesante decat realitatea. Poate acesta e si cazul meu, dar atunci il voi fi pierdut deja pe prietenul meu… Sau daca n-o sa gasesc niciodata calitatile lui la altcineva (barbat sau femeie) si am sa realizez ca pentru mine, de fapt, acestea sunt mult mai importante decat atractia sexuala?

Daca imi dau seama intr-un final ca sunt, de fapt, lesbiana, lucrurile vor fi dificile cu familia si prietenii mei, dar cred ca in timp se vor acomoda cu ideea. Problema e ca in Romania exista atat de multa intoleranta si, din pacate, nu sunt multe locuri unde as putea intalni alte femei lesbiene. Ma gandesc sa ma mut la Londra.

Imi spun intruna ca e mai important sa am curajul sa fiu eu insami decat sa ma raman cu cineva de teama singuratatii sau de a face o greseala, chiar daca acel cineva e tot ce mi-as putea dori la un barbat.

Ce s-a intamplat mai departe?

Am primit multe mesaje de sprijin ca raspuns la povestea mea si mi-am dat seama ca nu sunt singura. Exista nenumarate femei care trec prin experiente similare. La scurt timp dupa postarea acestui mesaj am avut ocazia sa merg la Londra unde mi s-a confirmat ceea ce stiam deja, dar nu acceptasem inca — ca sunt lesbiana. Asa ca m-am despartit de prietenul meu si m-am mutat la Londra unde locuiesc si astazi. Aici e cu totul alta lume, dar luand-o de la capat de una singura intr-o tara straina nu a fost usor.

La cateva luni dupa mutarea la Londra am intalnit pe cineva si atunci le-am spus parintilor ca sunt gay. A fost cel mai greu lucru pe care l-am facut vreodata si relatia mea cu ei a avut mult de suferit ca urmare. Le-a fost foarte, foarte greu sa se acomodeze cu idea. Inca le este. Nu vor intelege niciodata de ce sau cum dar stiu ca nu au de ales, accepta realitatea, pentru ca stiu ca altfel risca sa ma piarda definitiv. Si eu si ei facem eforturi, insa, sa vindecam ranile lasate de faptul ca au o fiica lesbiana.

Pentru mine personal, realizarea faptului ca sunt lesbiana a fost marcat de trei momente cheie. Primul a fost intr-o seara cand mi-am dat seama ca gandul de a nu avea macar o experienta sexuala cu o femeie de-a lungul vietii mele ma deprima ingrozitor. Al doilea a fost constientizarea faptului ca daca ar fi sa intalnesc o femeie de care sa ma indragostesc, l-as parasi pe prietenul meu fara sa clipesc (chiar daca ar fi fost sa-mi devina sot si sa avem copii). Al treilea moment, si ultimul, a fost efectiv constientizarea adevarului despre mine insami ‘Sunt lesbiana’.

Acum simt ca sunt in sfarsit eu si nu am nici cea mai mica indoiala ca am facut ce trebuie. Nici o clipa. Da, sunt lesbiana. Asta este adevarul. Nu am ales sa fiu gay dar am o singura viata de trait si nu vreau s-o irosesc traind o minciuna de dragul altora, de teama de ce va zice societatea sau familia mea. Asa ca am ales. Am ales sa am curajul sa iau deciziile necesare ca sa pot fi eu insami, o femeie care iubeste alte femei.

{ 50 comentarii }

1 Anomin la 7:07 pm

Esti o femeie foarte puternica si ma bucur k ai puterea kuvantului dea spune tot ce ai in suflet.
Akuma ai iubita?

2 Ivona la 6:01 pm

Eu as fi fost curioasa, totusi, ce anume din Londra ai simtit ca iti confirma orientarea ta sexuala atat de firesc si simplu.

3 tatiana la 11:07 am

poate-ca acolo se simtea libera ,independenta

4 Alexandra (admin) la 8:29 pm

Pur si simplu nu cunoscusem niciodata o femeie (de care sa stiu ca e) gay. La Londra am avut ocazia pentru prima data sa fiu inconjurata de femei care iubesc alte femei. Si atunci am stiut, uitandu-ma la femeile din jurul meu am stiut.

Poate ca a fost vorba de Londra unde a fi gay e considerat ceva obisnuit, sau poate ca a fost etapa din procesul meu de coming out la care ajunsesem. Stiu doar ca mintea mea abia atunci mi-a dat permisiunea sa recunosc si sa accept complet atractia fata de alte femei. De aceea a fost un moment atat de semnificativ pentru mine.

5 somebody la 4:19 pm

Este foarte bine ca ti-ai pus intrebarea asta la 25 de ani si nu mai tarziu, ai avantajul ca inca nu te-ai casatorit. Iti spun asta fiindca daca ajungeai in stadiu de casnicie dupa vre-o 10 ani si cu copii iti era cam teama si dificil banuiesc sa incerci si erau prea multe probleme sa te desparti, pana la urma te resemnai si ramaneai intr-o casnicie mai mult sau mai putin nefericita.

Sfatul meu este sa incerci sa cunosti pe cineva de care te simti atrasa si crezi ca te-ar atrage in vre-un mod si sa vezi cum este ca pana nu iti sadisfaci aceasca curiozitate nu ai de unde sa stii 100 % ce iti place.

Daca te-ai redescoprit acum e mai bine sa incerci si sa nu ramai niciodata cu un semn de intrebare si nu este nevoie sa te desparti de prietenul tau daca iti este frica sa nu il pierzi si inca nu esti convinsa pe deplin ce iti doresti e cel mai bine sa pastrezi pentru tine acest semn de intrebare si sa incerci sa iti dai raspunsul singura.

Despre plecatul in Londra nu are sens sa te gandesti de pe acum ca o sa ai mult “de furca” si cu relatiile de aici daca o sa vrei una si ca te duci acolo cred eu ca se merita sa iti faci un viitor cu cineva…si acum este cam devreme la 25 de ani sa zici asta.

Gandeste-te ca sunt foarte multe femeie in Romania care au relatii nici nu ai idee cam cate sunt deja intr-o relatie si probabil casatorite prin alta parte si cu copii…important e sa vrei, nimic nu e imposibil.

P.S.: Un sfat, daca ai de gand sa te duci cu o femeie, sa nu te opresti la prima ca poate fi un esec sau o reusita, totdeauna trebuie sa fie si a doua ca sa ai un termen de comparatie.

6 Ivona la 10:58 am

@previous comments

Nimeni nu citeste partea asta din later edit?

“m-am mutat la Londra unde locuiesc si astazi. Aici e cu totul alta lume, dar luand-o de la capat de una singura intr-o tara straina nu a fost usor.
La cateva luni dupa mutarea la Londra am intalnit pe cineva si atunci le-am spus parintilor ca sunt gay.”

—Alexandra dixit. Pe bune, e lung textul si bine incarcat emotional, dar hai sa ii acordam respectul cuvenit si sa il citim cu atentie si in intregime, e povestea unui om. Acest text sau oricare altul de pe site…?!?!!!

(admin: sorry for the html code, realitatea e ca nu stiu daca l-ai permis sau nu in comentarii si/sau merge. Nu m-am putut abtine, totusi. idem tonul comentariului)

7 elena la 6:57 pm

Citind povestea ta mi-am adus aminte inevitabil despre sentimentele contradictorii pe care le-am trait atunci cand mi-am dat seama ca iubesc femeile si barbatii imi sunt doar amici. Spre deosebire de cazul tau mie mi s-a intamplat pe la vreo 17 ani cand o tipa s-a dat la mine si a trezit toate simturile pe care eu de mine insami le ascundeam. Asa ca inteleg in mare parte cum viata ti-a fost data peste cap si ma bucur ca nu ai fugit de ceea ce acum exprimi si sustii cu mandrie”sunt lesbiana” si lupti sa duci o viata asa cum simti si vrei TU…

8 cris la 8:34 pm

iti doresc multa putere si tarie de caracter.totusi chiar de-ti vei intalni sufletul pereche intr-o femeie e destul de greoaie si apasatoare o astfel de viata.nu din pricina partenerei ci din cauza societatii lipsite de educatie si civilizatie.vorbesc din experienta.nu e deloc usor,in schimb intr-o astfel de relatie poti avea prilejul sa ai trairi nepamantene pe care un barbat nu cred c-ar fi capabil sa le ofere.iti doresc o viata frumoasa,linistita si alaturi de un deosebit.

9 Claus la 5:08 pm

Wow… e cam tot ce pot spune la momentul actual. Sincera sa fiu sunt foarte impresionata de curajul si atitudinea ta. I could say I’m happy for you, really.
Si as vrea sa pot avea si eu curajul tau, dar insa incerc sa-mi reprim sentimentele si toate emotiile care ma cuprind atunci cand vad o fata pe placul meu, pentru ca, sincera sa fiu, mi-e frica, nu pot spune ca am un succes nebun cu baietii, care se cam gasesc peste tot, iar cum fetele care ar vrea sa fie cu mine sunt si mai rare, imi e teama sa nu ajung sa-mi petrec toata viata singura si ma sperie ingrozitor acest gand …

So as I said … I’m very happy for you …. and wish you the best … :)

10 Alexandra (admin) la 5:13 pm

Multumesc Claus. Si eu m-am gandit la inceput ca daca ajung sa-mi petrec toata viata singura? Dar mai infricosator decat acest gand, pentru mine cel putin, a fost ca daca imi irosesc viata traind alta viata decat cea care mi-e menita sa o traiesc doar de teama singuratatii? Poate ne spui si noua mai multe despre tine, cand si daca simti nevoia. Mult succes.

11 just an ordinary guy la 1:16 pm

Sunt un barbat heterosexual, am o prietena cu care sunt de aproape 3 ani cu care ma inteleg bine. Ca sa o spun direct cea mai fierbinte fantezie a mea este sa ma transform in femeie si sa fac dragoste cu alta femeie, fie si cu prietena mea. Oare e normal ce visez? Am citit the Hite Report iar acolo femeile descriu diferentele dintre a face dragoste cu un barbat si cu o femeie, iar ce au descris ca nivel de apropiere si senzatii traite e ca facand dragoste cu o femeie s-au simtit mult mai fericite si mai satisfacute decat cu un barbat, iar asta undeva ma face sa fiu invidios pe voi.

12 ralexa la 2:49 pm

E ciudat. Parca relatezi un episod din viata mea. Doar ca eu nu am de gand sa plec din tara si prin urmare totul e naruit. Ma bucur pentru tine. Sincer. Pretuieste fiecare clipa impreuna cu iubita ta.

13 Alexandra (admin) la 3:31 pm

ralexa, de ce spui ca totul e naruit? Am vrea sa-ti citim si povestea ta :)

14 Alexandra (admin) la 9:23 am
15 sym la 12:04 pm

Cum este in realitate viata alaturi de o alta femeie ? (ma refer in societate )

16 Alexandra (admin) la 12:20 pm

La ce anume te referi sym, la modul cum priveste lumea relatia intre 2 femei in viata de zi cu zi sau cum se poarta si cum arata viata unui cuplu de lesbiene in viata de zi cu zi?

17 maria la 1:36 pm

Pe mine m-ar interesa cum se poarta si cum arata viata unui cuplu de lesbiene in viata de zi cu zi

18 Alexandra (admin) la 3:40 pm

Ce poti sa-ti spun e ca viata mea alaturi de prietena mea (cat a durat) a fost cat se poate de obisnuita: serviciu, familie, prieteni, iesit in oras, petrecut seri linistite acasa, momente fericite dar si triste, certuri si impacari. Cat se poate de obisnuita si cat se poate de similara cu viata de zi de zi a unui cuplu hetero. Rar am simtit ca suntem privite “ciudat” pentru ca suntem cuplu lesbi dar asta poate pentru ca eu locuiesc la Londra unde lumea e mult mai toleranta decat in Romania.

Exista insa 2 diferente majore pe care le-am simtit imediat si in mod dramatic:

Cat de echilibrata si egala este relatia dintre 2 femei comparativ cu dezechilibrul de “putere” si influenta din relatiile hetero

Nu exista “roluri” anume pe care sa ni le asumam, la care sa ne raportam si care sa ne ingradeasca. Intr-o relatie barbat-femeie aceste roluri sunt atat de inradacinate incat nici nu esti constienta de ele, chiar atunci cand vrei sa le respingi total. Barbatul e barbat iar femeia e femeie si oricat de deschisi sunt cei parteneri la minte, presiunea de a se conforma rolurilor traditionale feminin si masculin este foarte puternica.

Barbatul e cel care repara stricaciunile in casa si conduce masina, femeia e cea care spala, calca si face mancare; barbatul e cel care ia decizia finala in multe situatii, femeia e cea care isi foloseste siretenia pentru a-i influenta decizia; femeia e cea care petrece ore in fata oglinzii iar barbatul e cel care ii aduce flori si ii face cadouri ca sa-i faca pe plac. Cateva exemple dar sunt atatea altele pe care nici nu le observam. Traim intr-o societate divizata pe genuri — feminin si masculin — dar asta nu inseamna ca e si singura varianta valida.

Dinamica unei relatii intre femei este alta. Avem statut egal, e un parteneriat echilibrat si responsabilitatile noastre nu sunt impartite artificial cum sunt intre sot si sotie. Fie le indeplinim pe rand, fie ni le asumam in functie de preferinte si aptitudini. Eu nu am simtit niciodata ca trebuie sa fac sau sa ma comport cumva anume DOAR pentru ca sunt femeie, pentru ca asta e asteptat de la mine, sa-mi indeplinesc rolul traditional feminin.

Cat de intensa si plina de emotie este relatia intre doua femei

In ce ma priveste, consider ca barbatii nu au capacitatea emotionala necesara pentru a intelege o femeie pe deplin. Doua femei comunica altfel, cu si fara cuvinte, iar relatia dintre ele este una extrem de apropiata, intensa si plina de emotie. E drept ca asta duce si la probleme:

  • Ajungi sa despici firul in patru chiar atunci cand e mai bine sa nu o faci
  • Te simti pierduta total cand relatia se sfarseste tocmai pentru ca simti ca ai pierdut-o pe cea care te cunoaste cel mai bine in toata lumea asta mare, in fata careia ti-ai expus complet vulnerabilitatea si in care ai avut incredere ca te va intelege, pe cea langa care te-ai simtit atat de aproape incat puteai sa juri ca sunteti una si aceeasi persoana.

Dar asta e riscul iubirii, risc ce merita luat pentru ca o relatie intre 2 femei este atat de frumoasa, intensa, libera, egala, emotionala. Si ma astept ca viitoarea mea relatie sa fie la fel :)

19 maria la 5:16 pm

Sunt de parere ca asa cum ai spus,sunt anumite diferente intre cuplurile hetero si cuplurile lesbi:)..mai ales in ceea ce priveste responsabilitatile..Cred cu tarie ca o femeie poate intelege mult mai bine alta femeie pt ca stie ce isi doreste si cum gandeste cu adevarat o femeie..Femeia are mult mai multa sensibilitate..

20 just an ordinary guy la 11:10 am

“Femeia are mult mai multa sensibilitate..” Eu zic totusi sa nu generalizam, acesta “sensibilitate” depinde si de tipul de personalitate al fiecaruia.Si barbatii pot fi la fel de sensibili,uneori poate chiar mai sensibili.Nu va lasati intoxicate de stereotipiile masculine proliferate in mass-media si de comportamentul golanesc al multor reprezentanti ai sexului masculin.

21 Sharm-Argina la 9:54 pm

Buna,Alexandra…e fantastic sentimentul ca pot vorbi liber, fara retineri despre ce simt si cine sunt cu adevarat, chiar daca partenerii mei de discutie sunt virtuali..Poate de aceea, mi-am permis sa citesc mai multe povesti si comentarii si pe ici, pe colo am aruncat si ceva opinii.Imi face placere sa comunic cu fetele si sper sa nu par prea insistenta.
La tine insa m-am oprit,si te-am “ascultat” foarte atent,..descriind intensitatea relatiei dintre doua femei..
E ceva care imi place foarte mult si ceva care ma intriga..Nu am trait nici o experienta afectiva cu vreo femeie, tot ce stiu este din filme si mai nou , din ce citesc pe forumuri straine..(Acesta este primul site romanesc pe care-l accesez si imi place decenta si respectul cu care se trateaza problemele)..Revin la subiect, bazandu-ma pe ceea ce afirmi tu din experienta.
Ai descris foarte bine relatia hetero..se bazeaza intr-adevar pe ” lege si ordine”, Iar cea care poate schimba mecanismul casniciei, sa-l upgradeze secolului 21 , schimbandu-i sistemul rigid de functionare este tot femeia..In cazul meu, am introdus legaturi flexibile, de genul ” plimbari cu fata, iesiri cu colegii “iar la capitolul obligatii, am introdus amendamente la “codul gospodariei”, in sensul ca daca sotul rezolva sarcinile cand are chef, atunci pentru a fi un echilibru si un consens in toate, si sotia va functiona pe acelasi principiu.” Nu pot sa-ti descriu reactia partenerului de viata, fara sa ma amuz copios..La inceput a fost perplex, cand a descoperit vantul din frigider , si sotia la plimbare..Dupa ceva timp de lupta cu monstrii seculari din codul genetic masculin , a reusit sa faca un mic salt catre secolul 21 si este mai activ in viata de familie.
Imi place cum descrii relatia cu o femeie..parca avem acelasi perceptie, desi la mine este intuitiva iar la tine efectiva..Cred in acest echilibru, pentru ca femeia este cu totul altceva decat un barbat ,pornind de la sensibilitate .afectiune si terminand cu ” despicatul firului in patru”..
Ceea ce ma intriga este the end-ul relatiei intre doua femei..Daca relatia este puternica , si bazata pe tot ceea ce pot da doua femei atunci cand iubesc cu adevarat ( si sunt convinsa ca intensitatea sentimentelor este incomparabila ce cea dintre un barbat si o femeie ),de ce apare oboseala in timp si despicatul firului in patru?
Am cateva presupuneri, si inclin sa cred ca sunt general valabile, indiferent de tipul de cuplu..
1.Intr-o relatie apare oboseala cand una dintre partenere numai simte la fel , iar cealalta are aceleasi sentimente puternice ca la inceput si incearca sa regaseasca comunicarea afectiva de la inceput, iar aceste cautari pe ea o obosesc iar pe prietena ei o enerveaza
2.despicatul firului in patru apare de obicei atunci cand in relatie se strecoara neincrederea sau teama ca nu mai esti iubita..Fara sa vrei incepi sa pui insistent o groaza de intrebari care sufoca partenera de viata si in final se produce ruptura..
Poate sunt cerebrala acum, dar cred ca o iubire puternica intre doua femei nu se poate termina asa decat daca de la inceput, a existat un dezechilibru in internsitate , in sensul ca una dintre partenere a simtit mai mult afectiv si automat si relatia intima a fost intensa, pe cand celalta partenera a simtit mai mult sexual relatia, intensitatea afectiva fiind mai scazuta ..Pare cam tehnica explicatia, parca vorbesc de doua motoare cu turatii diferite, dar daca am dreptate si intr-adevar inimile nu au batut pe aceleasi turatii?
Greu de spus cand iubesti, daca fiinta iubita de tine este la fel de implicata emotional in relatie, sau este si putina iluzie la mijloc..
Ma opresc aici.. am vorbit cu tine si cu alte prietene virtuale cat n-am vorbit in viata mea cu sotul sau prietenele mele la un loc..O perioada am sa fiu mai pasiva, pentru ca imi place mai mult sa ascult decat sa vorbesc..
O seara buna Alexandra

22 Anonim la 12:49 pm

Egalitatea este cheia!! Intre un barbat si o femeie niciodata nu va exist egalitate!!

23 maria la 6:52 pm

ms mult pentru raspuns :*

24 alice la 8:50 pm

alexandra,cine te are sau cine te va avea e norocoasa sper ca va sti sa aprecieaze frumusetea din tine care se intrezareste din randurile pe care le scrii fiecareia dintre noi.esti o femeie cu adevarat interesanta si ma bucur ca ai avut norocul sa te poti”desfasura”.tu cu adevarat ai viata inainte iar eu iti doresc sa fie cat mai “lesbi”.
ah,daca poti fa-mi o favoare nu reusesc sa ma inscriu pe LesbianLife Romania da-mi un sfat.cum eu sunt din generatia veche nu ma prea pricep la chestiile astea.
multumesc!

25 Alexandra (admin) la 9:22 pm

Multumesc mult pentru cuvinte alice :) . Am sa te contactez pe email referitor la forum.

26 antonia la 1:11 pm

Chiar pot spune ca ma bucur ca exista si oameni care isi spun pe fata cea ce sunt cu adevarat, nu-i usor sa fi lesbi, pt ca faptul la noi in tara suntem aratati cu degetul, si eu sunt lesbi si am avut mult confruntari, atat cu familia cat si cu prietenii, si am suferit f mult din cauza esecurilor din viata, de multe ori ma gandeam ca daca as fi hetero, poate ca viata mi-ar fi mult mai usoara, dar ma gandesc si la cealalta parte, ce ma face pe mine fericita cu adevarat? sper cu timpul sa imi gasesc jumatatea si persoana care sa ma intelega, ai fi lesbi?

Nu-i usor dar totusi exista sentimentele in noi chiar daca reusim de multe ori sa spunem adevarul despre noi. De multe ori nu il spunem ca sa nu fim jigniti sau dati la o parte din anumite anturaje sau slujbe. Viata este f grea dar depinde si de noi ce vrem sau cum vrem sa ne-o traim? Pt ca daca ne alegem sa traim dupa cum vor altii e mai nasol pentru noi, sunt f multe de povestit dar eu cel putin zic ca in viata totul are un sens. Totul depinde de noi si de persoanele de langa noi ca de multe ori putem fi confuzi. Si atunci ne putem da viata peste cap.

27 Alexandra (admin) la 11:10 am

Am adaugat cel mai recent comentariu anonim sub forma de poveste aici Am prieten dar m-am indragostit de o fata. M-a sarutat si mi-e teama

28 Tom la 9:07 pm

Buna!
Esti intr-adevar o femeie puternica. Mare parte din procesul psihologic prin care ai trecut tu am trecut si eu… si poate ca inca trec… Multumesc ca ti-ai postat istorisirea, este plina de talc si, personal, gasesc multe raspunsuri la intrebarile pe care inca le am vis-a-vis de ceea ce presupune sa accept si sa traiesc cu faptul ca sunt lesbiana. Deci multumesc!!

29 Liv la 9:08 pm

Finally un site bun care merita “rasfoit” cu drag si poti invata ceva din el! Urmeaza sa plec si eu cu studiile in Londra, can’t wait… abia astept sa scap de tara asta unde trebuie sa te ascunzi, sa-ti ascunzi trairile, sa-ti ascunzi sentimentele…sa te ascunzi pe tine, ca om! Pacat….
Sincere FELICITARI!

30 Alexandra1 la 6:17 pm

Buna fetelor, cu mare drag citesc ce ati scris toate pe aici… ma bucur ca v-am gasit. Eu sunt deja in londra, lucrez aici, insa tot singura ma simt, cum am fost mereu. Vad ca mai sunt si alte fete care sunt aici (la Londra ma refer), haideti sa facem o intalnire cele care suntem aici. Sunt sigura ca va prinde bine. Haideti sa facem ceva, nu stiu orice, dar ceva care sa reprezinte un pas inainte… Atat ma sperie ceea ce va sa vina, incat de multe ori strang din dinti si sper sa alung gandul acela… cum va fi cand… va fi sa spun tuturor franc in fata: “da asta este asta sunt ! ” deja ma infioara gandul asta.

31 Olga la 1:57 am

Buna Alexandra, ultima fraza a povestii tale m-a facut sa simt ca plutesc pe apa, desi am pietre atirnate de corpul meu, am mai urcat o treapta…multumesc! Te felicit ca ai ajuns aici. Iti multumesc ca existi, iti multumesc ca ma/ne sustii. Sa fii fericita iti doresc, si sa ai grija de tine!
Mindreste-te, ca ai cu ce !!! Pupici… ;)

32 Olga la 1:59 am

Asta p/u Alexandra (admin), ;)

33 gabi sam la 1:34 pm

Buna Alexandra…am vazut ca iti e teama de momentul adevarului,crede-ma ca va fi o durere mai mica decat cea pe care o porti akum in suflet…Poate crezi ca oameni te vor privi altfel,probabil ca da,dar cei care te iubesc cu adevarat te vor accepta asa cum esti si te vor iubi poate mai mult apreciind sinceritatea ta.Pe multi (vorbesc de prieteni)ii deranjeaza minciuna si pot trece mai usor peste faptul ca esti altfel decat peste faptul ca n-ai incredere in ei si ii minti(asta in cazul in care ai prieteni adevarati).

Cat despre familie, ai mei m-au acceptat asa cum sunt (sunt sange din sangele lor) urat sau frumos, bun sau rau cioara isi lauda puiul, cum zice o vorba romaneasca.Si eu m-am ascuns de ai mei,i-am mintit ba chiar am renuntat 6 luni la familie doar pentru a trai cu adevarat asa cum sunt,fara macar sa fi incercat macar sa vorbesc cu ei..am pus raul in fata si i-am renegat eu pana sa le dau eu ocazia sa ma renege ei si am gresit. Acum totul e ok de ani buni traiesc langa ei si ma accepta si ma iubesc chiar daca acasa vin cu o femeie si nu cu un baiat, chiar daca mama nu se va bucura de un nepotel se bucara ca ma vede pe mine si ca zambesc

34 Alexandra1 la 3:32 pm

..eu sunt si incepatoare din toate punctele de vedere in privinta asta. si nici nu concep, nici nu mi pot imagina si stiu ca nu as avea curajul sa spun cuiva despre ..trairile mele vis a vis de femei.. mi e greu ca sunt singura si n-am cu cine vb despre asta, off. sper ca o sa trec peste asta si o sa fie bine.

35 flora la 6:56 pm

buna alexsandra ma bucur ca am citit povestea ta!eu am din pacate o poveste mult mai dureroasa decat ata s-au cel putin asa o vedem fiiecare. Dar cateva puncte le avem in comun: 1. si eu sunt lesbiana; 2. si eu am plecat in strainatate; 3. si eu ma simt singura! dar cu toate ca nu sunt fericita nu m-am pierdut speranta si am de gand sa merg m-ai departe.

Dar cea ce vreau tie sa-ti spun este urmatoarea:ignora toate comentarele pe care le fac oameni care nu au nci un habar cat de grea este o asemenea viata si ca nu este ca asa vrem noi ce pt. ca natura asa ne-a adus pe lume,din pacate nu a fost prea darnica cu noi. Dar cea ce este mai important este familia iar daca ei te-au aceptat atunci e minunat, stiu ca-ti doresti sa poti sa te exprim libera dar crede-ma, nici cei din strainatate nu vor fi prea incantati vb.din propie experienta pt. ca exista oameni si oameni iar cei ce vor cu adevarat sa te inteleaga sunt din pacate prea putini la nr. Iar credem nu stiu daca dupa aceea te vei simti mai bine asa ca gandeste de 2 ori. Multa fericire si tol…tol

36 Ana la 8:23 pm

Buna Alexandra, eu te felicit pentru curajul tau si tin sa iti spun ca povestea ta seamana cu a mea, diferenta e ca mie mi-au trebuit vreo 3 relatii esuate total cu barbati , o femeie maritata, acest site si 24 de ani sa-mi dau seama ca nefericirea mea totala si neimplinirile din viata mea nu s-au datorat lor barbatilor ci mie ca eu defapt vroiam sa iubesc femeile. La nivel inconstient o shtiam de mica dar ratiunea mea mereu mi-a dictat sa fac ce e “normal” nu ce trebuie ptr mine. Mi-e teama si mie cum vor reactiona toti cei dragi din jurul meu dar nu regret dimpotriva acum simt ca mi-am gasit identitatea, ca nu sunt singura si ciudata. Asha ca va multumesc si tie si restul fetelor.

37 Zaza la 3:41 am

Felicitari Alexandra in primul rand pentru ca imparti cu noi povestea ta.

In al doilea rand ai relatat niste etape destul de des intalnite de catre fetele ce ajung la acceptarea de sine insa pe care le traiesc diferit. De la caz la caz difera.
Ma bucur ca ai putut descoperi in timp adevarata ta identitate sexuala. Te-ai salvat de la multa suferinta.

Consider totusi ca pentru viitoarele fete trebuie sa le trimitem un mesaj clar asupra acestui fapt. Si anume ca nu trebuie sa le fie teama de aceste sentimente. Trebuie adanc cautate raspunsuri si mai ales acum ca ai avut tu initiativa de a construi acest site ele se pot identifica mai usor in diferite povesti de aici. Deasemenea pot cauta raspunsuri precum ai facut si tu si asta este un lucru esential in descoperirea de sine.

Ma identific mult in descrierea ta ca persoana. Si eu sunt ambitioasa si foarte independenta insa contrariu trairilor tale spre descoperire eu nu am avut teama de a ma accepta. Nu am avut cu cine sa vorbesc despre asta si eram intr-o perioada in care abia descopeream internetul asa ca sursa mea de informare era cam vaga.
Ca si tine totusi am descoperit sexul la o varsta mai inaintata si mi-am dorit sa fac din relatia mea una care sa dureze o viata intreaga daca este cu putinta. Am fost si sunt in continuare singura pentru ca nu ma indragostesc de oricine… Pun foarte mult interes pe persoanele cu care am o conexiune aparte.

Cat despre sensibilitatea unei femei in comparatie cu un barbat… Asta pentru ca era o discutie mai sus despre acest subiect.
Tin sa va amintesc ca suntem toti diferiti inclusiv in timpul contactului sexual.

Exista destui barbati sensibili, care isi iubesc nevestele sau iubitele si le inteleg mai bine ca o femeie, insa DA sunt mai multe femei care inteleg femeile pentru ca si ele la randul lor sunt de acelasi sex. Insa tot diferiti suntem.

38 cineva la 4:27 pm

interesante povesti, de copil am fost si sunt “baietoasa” insa pana acum nu m-au atras decat 2 fete cu una din ele am avut o relatie de 6 luni. la ora actuala nu mai este acea “EA” desi a pornit de la ea totul punand paie pe foc cu saruturi discrete o perioada n-am stiut ce sa fac m-am simtit ca intr-un joc al ei , am crezut si cred ca m-a incercat deoarece sunt o persoana destul de inchisa si nu reusea sa afle prea multe despre mine nu sunt genu care “barfeste” sau care se “lauda”. S-a impacat cu fostul cu care se certase exact cand am cunoscut-o eu, iar mi-e mi-a dat cu “flit” spunandu-mi ca nu e bine ce facem ,ma iubeste dar nu e bine ce o sa zica x sau y daca afla ….cert este ca dupa ceva timp incercand sa ma lamuresc de ce decizia asta brusca binenteles si la ora actuala evita discutia spunandu-mi ca a fost o “prostie” …… pentru “prostia” asta eu sufar si la ora actuala nu am gasit puterea sa trec mai departe ,uneori ma trec tot felul de ganduri dintre cele mai rele, e singura pers de acelasi sex de care m-am indragostit nebuneste

39 alice la 6:36 pm

buna alexandra, am si eu nevoie de un sfat de la tine, cum iti dai seama daca o fata te place si este lesbiana? eu sunt o persoana vesela,activa,draguta dar sunt foarte timida si pe deasupra si lesbi. imi este frica sa-i spun unei fete ce gandesc de teama sa nu fiu respinsa

40 Alexandra (admin) la 11:50 am

Sincer Alice nici eu nu imi dau seama cand cineva ma place si/sau daca este lesbi dar am invatat ca trebuie sa-ti iei inima in dinti si sa-i spui ce simti daca iti place suficient de mult de ea chiar cu riscul de a fi respinsa. Daca te respinge sa nu o iei personal, inseamna pur si simplu ca nu e menit sa fie nimic intre voi. Nu lasa teama de respingere sa te opreasca de la a trai viata din plin.

41 Cathy la 11:22 pm

Toata lumea trebuie sa puna piciorul in prag la un momentdat, asa cum ai facut si tu si multe alte femei. Totul tine de curaj, ambitie si acceptare. Eu trebuie insa sa mai lucrez cu asta.

42 liliana la 3:15 pm

eu fiind din generetia mai veche dupa cum spunea Alice privesc oarecum cu invidie la norocul pe care il aveti voi generetia noua si anume acela de a va exprima liber cat si sansa de a va cauta partenere de viatza. Noi am fost lipsite de aceasta sansa si acum la varsta de 45-50 de ani cu greu iti mai poti gasi pe cineva. Eu personal ma simt neinplinita in viata aceasta si am ramas cu multa dragoste de oferit doar unei femei . imi doresc atat de mult sa-mi petrec viata linga o femeie dar imi lipseste curajul si nici nu stiu cum si unde as puteau-o intalni. te felicit pentru ceea ce faci pentru generatia tanara si ma bucur ca macar ele se pot bucura de dragoste pasiune vise frumoase zile si nopti de neuitat.Am scris si eu o poveste pe 1 sept dar din pacate nu a fost publicata si nu cunosc motivele.Poate o sa ma poti lamuri . LILIANA ma numesc

43 SHARMARGINA la 8:08 pm

Servus,Liliana..nu esti singura te asigur,iar chestia cu generatia veche pentru mine nu exista..Ca sa ma cunosti un pic , citeste comentariul meu la povestea Mariei …
Sunt genul care vede intotdeauna partea plina a paharului, pentru ca imi place sa ma simt bine si exista intotdeauna echilibru intre bine si rau..Nu pot sa pierd timpul gandindu-ma “daca ar fi fost …?” sau ” nu am obtinut ce am vrut ..” etc..
Spuneam in comentariul meu ca la varsta de 48 de ani, realizez cu certitudine ca nu imi plac barbatii, ii accept ca “specie” , contributie la cultura , societate etc, dar nimic mai mult..Si totusi sunt casatorita, am un copil …Stupida situatie pentru cineva care simte ca sufletul i se izbeste in colivia compromisului si cere eliberare , certitudine ,dorinta de a intalni sufletul pereche feminin, evident..Dar nu pot lasa partea stupida a situatiei sa ma copleseasca si atunci , printre gratiile coliviei vad partea buna a lucrurilor..Cum? Ma uit fix in ochii mei , si imi spun : I”m the best..sunt cea mai buna, arat bine, sunt sanatoasa, fac tot ce-mi place, am o relatie excelenta cu fiica mea, un servici bun , merge si relatia cu sotul ( ca sa nu fie dubii, suntem simpli prieteni de vreo zece ani , pentru ca hormonii nostri cred ca au Ph-ul neutru, nu reactioneaza in mod vulcanic, ca urmare merge si fara …bla,bla,bla)…Cu atatea bile albe , suport mai usor ideea ca emotional , afectiv, nu sunt implinita..
DAR, adanc in sufletul meu , astept ..Iar aceasta asteptare este cu atat mai tandra si emotionanta, cu cat stiu ca daca este sa fie, va fi.. Si cum speranta este arma optimistului, eu am a artilerie intreaga..!!!
Mi-ar place foarte mult daca administratorul ,Alexandra, ar dechide sectiuni de comunicare pe varste..In felul acesta cele de aceeasi generatie ne-am descoperi mai usor..
In final, Liliana , sfatul meu este sa te iubesti mai mult, adica sa gasesti partea buna a vietii pe care o ai iar asteptarea sa o imbraci in sentimente placute si nu in frustrare..Gandirea pozitiva iti spun sigur, nu lasa riduri..Iar eu, fara sa ma laud , am putine riduri..
Imi place sa comunic, ca urmare ..Oricand cu placere stam de vorba

Sharm-Argina

44 dana la 9:32 am

“dar ideea ca TREBUIE sa gasesti un barbat, sa te mariti si sa ai copii e atat de inradacinata in cultura noastra, incit mi-e greu sa vad lucrurile ca fiind posibile in alta formula.”
f greu imi este sa fac fata la aceasta idee
draga mea in fiecare zi sa-i multumesti lui Dumnezeu ca ai ajuns in londra noi care am ramas in romania ce ne facem? plecam toate?
ideea de chat este f buna mi-ar place sa o cunosc pe Sharm-Argina,sincer ,numai ca ei nu o sa-i placa ,ptr ca nu sunt din generatia ei eu am 30 de ani dar sincer imi plac femeile mai mari ca mine:)

45 SHARMARGINA la 4:34 pm

Buna,Dana.. daca vrei sa ne cunoastem virtual, este ok, intotdeauna am comunicat excelent cu tinerii..pot fi un prieten virtual foarte bun si fidel..Ne gasim in club? te invit la un “Mb” de chat..
Sharm-Argina

46 dana la 9:46 am

msms pup!!!

47 Iubita la 9:51 pm

Eu am o mare curiozitate; ce zodie esti Alexandra?

48 Natalia la 2:40 pm

Hi.. eu sunt intr-o “relatie” cu o lesbiana si eu sunt bisexuala.. adica nu am nimic cu nimeni .. faza e ca sunt cu ea de 10 luni si acum parca s-a schimbat ceva intre noi parca nu mai e ca la inceput acea scanteie.. stii cand ii spuneam ca o iubesc aveam fluturi in stomac si mereu eram cu zambetu pe buze.. acum.. ii zic foarte rar asta si nici macar nu mai simt asta.. si as vrea sa ma despart de ea :( ,dar imi este frica sa nu ii ranesc sentimentele.. si ma simt foarte prost.. [ vreau sa mentionez ca eu 7 luni am stiu ca este baiat.. adica ea nu mi-a spus ca e fata si eu chiar nu stiam.. pana cand o data i s-a desfacut chestia aia care ii tineau sanii si a cazut si am vazut ca se umfla ceva in fatsa.. si pur si simplu am ramas socata:|,si m-a inselat de 2 ori si eu tot am iertat-o pt ca o iubeam FOARTE mult,acum insa nu stiu simt ca si-a batut joc ,dar totusi simt ca tine la mine si sunt intr-o dilema incat imi vine de multe ori sa plec undeva si sa fiu doar eu si timpul.. ] TE ROG poate ma poti ajuta tu cum sa ma despart de ea fara sa ii ranesc sentimentele …

49 esperanza la 12:53 pm

Alexandra , ce fata deosebita esti. Si uite plecand la Londra ai facut mai multe pentru oamenii de acolo ( desi pare pompos spus) decat daca ai fi ramas acolo. Eu am plecat in Spania si aici m-am afirmat ca si persoana. Nu as fi putut-o face niciodata in tara si acum stiu de ce am plecat. Dar ramane sentimentul de a face ceva pentru cei ramasi . Si lucrurile se misca daca le miscam noi. Si fiecare cuvant ,poveste , isi are meritul ei.

50 Pixie Hunny la 8:01 pm

Pur si simplu te admir!
Nu sunt sigura daca sunt gay sau nu dar…ma fascinezi! Iti iubesc curajul! Eu sper ca putem devenii prietene. Pana atunci o sa mai citesc pe aici. :)