Parintii ma urasc pentru ca sunt lesbiana

19 comentarii

Din categoria: Eu sunt lesbiana>Cine stie ca sunt lesbiana?

Varsta: 19-25 ani Moment marcant: Necunoscut

Buna tuturor, in primul rand as vrea sa va multumesc pentru acest site. E foarte interesant sa stii ca poti gasi raspunsuri la ceea ce te doare si ca toate astea vin de la persoane care isi pun cu adevarat sufletul in randurile pe care le trimit.

La fel as vrea sa fac si eu, am mai multe probleme in legatura cu ceea ce sunt. Bine, problema nu ar fi doar cu mine, deoarece am reusit sa ma cunosc la cei 24 de ani pe care ii am, doar ca au altii grija ca nimic din ceea ce vreau eu sa fie realizabil. Asadar, prima problema in ceea ce priveste majoritatea oamenilor ar fi intelegerea sexualitatii.

Ma refer mai ales la parintii care nu au inteles ca sunt lesbiana si de atunci am pierdut cam totul in fata lor. Apoi, a fost obligatia de a sta cu un baiat fata de care eu nu simt nimic si cu care nu sunt nici macar casatorita, dar el crede, cu toate astea, ca sunt a lui. Asta se intampla doar pentru ca ai mei il indragesc, cum e posibil asta? Cum e sa stai mereu sa visezi altceva si sa vezi ca nu poti fi ceea ce esti cu adevarat? Ca trebuie sa fii ce vor parintii?

Am nevoie de un real ajutor pentru a invata cum sa scap de mediul asta, imi doresc altceva, visez altceva si simt ca, pe zi ce trece, imi distrug adevaratul “eu”, nu stiu de unde s-o mai iau.

Am o iubita de care el nu stia, apoi a aflat. Am avut odata indrazneala sa le spun si alor mei si s-a lasat cu scandal mare si cu ura de care va povesteam la inceput. Ma doare ca nu gasesc nicio cale de iesire, pentru a fi ceea ce vreau sa fiu cu adevarat si pentru a ma lasa toata lumea asta in pace. Simt deja ca sunt stransa cu lantul, iar daca incerc sa spun ceea ce vreau, ma simt ca un nimeni.

Povestea anterioara:

{ 19 comentarii }

1 Anne la 11:59 am

hei .. cunosc sentimentul .. sfatul meu ca sa fi cu adevarat fericita si sa nu te mai simti demoralizata fata de tine e sa il lasi pe acel tip si sa te debarasezi de parintii tai . Stiu ca este foarte greu sa nu mai ai nici un sprijin .. dar cel mai bine ar fi sa incepi sa fi independenta. Muta-te cu chirie, ia-ti un job … si simte-te liber si in largul tau si vei gasi si o femeie sau te va gasi ea pe tine si iti va arata ca nu esti un “nimic” si sa nu ai regrete fata de parintii tai ca ai rupt orice legatura. Din punctul meu de vedere ar trebui sa iei taurul de coarne si sa nu-ti mai pese de ce spun ai tai, si sa-ti faci propria viata .. Nu-ti poti lasa parintii sa-ti conduca viata .. cu timpul poate vor intelege ca e mai important sa-si vada copilul fericit, ca e mai importanta fericirea lui fata de multe .. ca prim pas cam asta te pot sfatui .

2 David la 12:31 pm

Salut.
Stiu cum e ca parintii sa incerce sa iti dicteze fiecare miscare si sa te judece. Am fugit mai demult de acasa din aceleasi motive pt. cateva luni. Cand m-am intors m-au tratat altfel – nu zic ca e o regula general valabila (oamenii sunt diferiti, deci reactioneaza diferit).
As vrea sa te intreb daca ai un servici sau daca iti poti permite sa gasesti un servici in alt oras. Odata ce ai stabilitate/independenta financiara, nimeni si nimic nu te mai poate obliga sa fii altfel decat cum esti.
Daca asta nu se poate, poti incerca sa manipulezi tu situatia pentru a scapa de obligatii precum cea de a sta cu un anume baiat, manipulare si teatru pana reusesti sa fii pe picioarele tale complet. Poti sa ii convingi pe ai tai ca ai terminat-o cu fetele (ii cunosti, deci stii cam la ce anume dovezi ar reactiona) si sa le spui ca vrei sa fii singura si ca esti in stare sa iti alegi partenerul de viata. Nu va trebui sa te simti prost ca ii minti – ei o cer, iar pentru bunastarea ta actuala nu exista alte solutii (in caz ca nu exista).
Cam asa vad eu lucrurile din ce ai scris.
Numai bine.

3 Andreea Gherman la 12:54 pm

Sal! :) Solutia ar fi sa te desparti de tipul cu care esti (daca tot nu simti nimic pentru el), apoi sa vezi cum rezolvi situatia cu iubita.. In legatura cu parintii, nu stiu ce sfat sa-ti dau, pentru ca mama mea a acceptat destul de usor faptul ca sunt lesbiana, iar tata nu-si da cu parerea si oricum nu locuieste cu noi, din moment ce parintii mei au divortat in 2004 si ne-am mutat cu locuinta in 2006. Mult succes in ceea ce-ti propui sa realizezi! :)

4 marin la 1:02 pm

nu tebue sa te mai uiti la ce spune caci nu lumea te va face fericita si nici parinti
Ai o viata si asa cum o traesti asa o vei avea
Nu o spun din compasiune si nici din orgoliu ci din simplu fapt caci si eu am anuns la niste ani de care imi pare rau ca iam trait degeaba asa ca nu te mai uita la lume uitate la viata ta

5 Olga la 1:02 pm

Salut, situatia ta e tare interesanta ca si acest site :) Tu ai 24 de ani, nu 14…cind asculti si inveti de la oricine. Deja ar trebui sa-ti vezi drumul pe care s-o iei, nu mai merge cu ochii inchisi. Nu-ti invinovati parintii, ei vor sa vada ceea ce e “normal” pt orice parinte, copii, sot, etc. Asa a fost mereu, si v-a continua. Pina si tu la un moment dat o sa ceri asta :) . De ce nu ai incepe tu sa te gindesti ce vrei cu adevarat, sa-ti unesti fortele si sa faci un pas inainte. Tu esti viitorul tau, si nu parerile sau vorbele celorlalti. Nimeni nu poate crea in experienta ta de viata. Crezi ca noua, sau cel putin mie nu-mi este greu? Dar in momentul cind am hotarit ca eu vreau sa depind numai de mine totul s-a schimbat. Stiu ca tinindu-mi iubita de mina lumea n-o sa taca. Dar mai stiu ca, persoanele ce ma iubesc, o sa fie alaturi de mine.
Deci, daca vrei sa fii cu fata aia, fa ceva. Crede-ma, putine persoane se gindesc daca tu esti fericita sau nu, plingi sau zimbesti. Tu alegi, daca vrei sa traiesti sau sa supravietuiesti.
Eu iti urez mult succes, si sper ca alegerea ta sa fie una favorabila pt tine. :)

6 Natalia la 2:15 pm

Frumos spus :) Nu mai este ce adauga…

7 Sharm la 2:14 pm

Buna..este intr-adevar un site bun, unde se pune mult suflet in spatele cuvintelor..la 24 de ani..deja ai o personalitate formata..si faptul ca stii ce tip de afectiune iti doresti si pentru cine, este iarasi foarte bine..in general, cea mai mare problema a noastra si care ne creaza la randul ei o groaza de probleme este necunoasterea propriului eu..deci stai bine..acum , legat de eterna problema a orientarii sexuale, si cum sa te integrezi in societate..este greu, si tine in primul rand de tine si de diplomatia pe care o ai pentru a evita conflictele..oamenii, crescuti in litera bibliei si a notiunii ca iubirea este doar intre sexe opuse , digera greu ideea ca exista iubire si atat..trebuie sa o incadreze in tipic..si cum noi suntem iesite din tipar..incep sa ne taie cu foarfeca , doar doar ne incadram in sablon.. singura noastra arma inteligenta de a ne integra in sistem este din pacate disimularea..adica imaginea..obositoare..dar eficienta..iar realitatea din sufletul nostru trebuie sa o stie doar cine este de incredere si bineinteles partenera, daca apare..nu te poti bate cu un sistem si o mentalitate dintr-o data..dar poti cu pasi mici, sa iti creezi un mediu propriu in care sa te simti cat de cat bine, si poate chiar fericita..e ca si cum traim sub clopote de sticla ..din pacate..
In relatia cu parintii tai..e greu, daca nu au deschidere..daca nu te inteleg..pentru ca tu ai o cale..o viata inainte..si e bine sa-ti alegi drumul care e legat de sufletul tau si nu de reguli sau de compromis..compromisul distruge in timp, daca nu implica valoare ( adica sa merite sa-l faci )..daca nu esti suficient de puternica..distruge relatii, distruge sentimente si te trezesti intr-o zi ca a trecut timpul pe langa tine si ai trait dupa regulile altora.nu dupa sufletul tau.
Ce te-as sfatui : chiar daca pare aiurea..ia-le pe rand..opreste motoarele..acorda-ti un respiro..sa zicem de o luna ( calmezi spiritele, eviti certurile-incarca-ti bateriile ), dupa care :1.daca ai posibilitatea..si ai venit..separa-te de parinti..eventual cu chirie..da-le timp sa realizeze ca te pot pierde.. 2.renunta la prietenia cu prietenul tau..3. simte-te bine langa prietena ta, dar nu te afisa cu ea si evitao perioada de timp sa o vada parintii sau prietenul tau..4. Daca te-ai acceptat asa, considera-te ok..esti un om intre oameni..si nu ai nici o treaba cu nimeni..pentru ca este viata ta..si daca te vor, te vor accepta..in timp..toti cei dragi..dar acorda-le timp sa te inteleaga..Iti trebuie rabdare multa diplomatie..si discretie..
Asta e societatea in care traim..si ne adaptam noi la mentalitatea ei ..insa precum picatura chinezeasca, lucram la ziduri..si in timp vor apare fisuri iar intr-o zi (sper sa o apuc )
vom fi parte integrata societate, cu drepturi depline si acceptati ca oameni , si nu ca ciudati sau pe “invers”.. Tinem aproape, Sharm

8 Just Me la 2:16 pm

Trebuie sa fie ingrozitor de greu sa i-ti gatuiesti adevaratul”EU”pentru a face pe placul parintiilor sau pentru a putea fi in rand cu lumea.Doar ca acest”rand cu lumea”este relativ,desi din pacate in Romania in care traim este dificil si sa fi luat caatare.Suntem un popor plin de prejudecata si conservator,iar noi cei care simtim ca suntem diferiti nu avem o sansa reala.
Trebuie in primul rand dupa parerea mea sa te gandesti bine la ceea ce doresti sa faci,sa i-ti faci o lista pe care sa scrii ceea ce doresti sa dobandesti,pe rand si cu rabdare……si care apoi sa le iei pe rand sa le indeplinesti.Nu va fi usor,mai ales ca in primul rand trebuie sa te convingi tu de ceea ce esti si i-ti doresti.
Trebuie apoi sa vezi cine i-ti e alaturi si cine nu si aici vreau sa i-ti dau exemplu un proverb”Prietenii adevarati sunt aceea care vin,atunci cand pleaca toata lumea”vei vedea cum se selecteaza.
Gandeste-te ca esti puternica,ca ai dreptul sa fi fericita si in primul rand sa nu i-ti fie rusine,sa nu mergi cu capul plecat ca si cum ai fi gresit ceva.
Nu stiu daca ceea ce ti-am scris aici te ajuta la ceva,dar crede-ma din suflet i-ti doresc sa iasa asa cum vrei tu!Mi-ar placea sa mai stiu ce mai faci si de acum incolo.
Succes si asculta-ti sufletul!

9 Arsena la 3:38 pm

Off….foarte trist. Foarte trist mai ales ca foarte multe persoane cu probleme de integrare sociala au necazuri si in integrarea in familie. Trist.
Multa, multa bafta si intelepciune iti doresc.

10 Gilda la 6:20 pm

Pasul 1: câștiga-ți independența financiară.
Pasul 2: mută-te in alta parte si fa-ți viața la care visezi.
Sfat general: ai grija sa nu afle (preferabil) nimeni de planurile tale de “evadare” si dacă ai nevoie de sprijin moral încearcă un psiholog LGBT friendly.
Succes!

11 SimplaSiTotusiComplicata la 6:55 pm

Nu cred ca parintii tai te urasc in adevaratul sens al cuvantului. Esti fata lor, te iubesc, orientarea sexuala nu va sterge asta din mintea lor. A fost si esta un soc pt ei sa te stie atrasa de fete, un lucru total ‘gresit’ si discriminat de societate! Tu trebuie sa fii impacata cu tine, sa fi fericita. Parintii nu pot schimba ce simti tu, si daca vor ramane contra, nu ai ce sa le faci, nu le poti schimba mentalitatea. Daca te.au obligat sa stai cu un baiat nu inseamna ca te urasc, sau ca nu tin cont de orientarea ta. Poate tin mai mult la imaginea ta in societate, sa nu iti fie demascata adevarata orientare.. Cred ca ai parinti foarte rationali si cu picioarele pe pamant, ancorati in societate. Gandeste pozitiv,negativismul nu duce la nimic, incearca sa vei mai departe de ceea ce pare a.ti face rau si nu inceta sa speri ca vei avea candva o viata cum iti doresti, cu cine iti doresti. Imi pare rau ca zic asta dar, parintii tai se vor duce dintre noi si atunci nu te va mai constrange nimeni…

12 Elsieva la 8:05 pm

Stiu nu poti fi heterosexuala ca asa vor parintii,tu iti cunosti trairile mai bine decat ei. Daca simti ca esti altfel, adica gay nu te poti schimba de pe o zi pe alta, asa vei ramane toata viata si nu e vina ta si nici a lor. Tot ce pot sa-ti spun e ca n-am auzit pe nimeni sa se lecuiasca de asta ca de-o boala ca asa vor cei din jur. Sfatul meu este sa nu te incurci cu un barbat, chiar daca apar copii tot nefericita vei fi alaturi de un barbat fiindca simti altfel si mai devreme sau mai tarziu vei dori sa fii libera sa faci ce-ti place si sa traiesti alaturi de fiinta ce-ti place. Ce nu inteleg ei este ca tie iti cer un sacrificiu al fericirii tale. Stiu ca parinte e greu sa accepti ca odrasla ta sa fie altfel dar nu esti tu de vina. Unii cred ca trairile vin din experente neplacute dar nu este asa. Eu nu sunt adepta faptului ca daca te-ai sarutat c-o persoana de acelasi sex gata esti gay si-o faci de amorul artei, ci trebuie sa simti ca asta iti doresti si sa te simti atrasa de persoanele de acelasi sex. Sa fii iubita! Si-mi pare rau ca parintii tai nu inteleg!

13 simply me la 9:04 pm

Salut…sunt o fata de 15 ani si nu reusesc sa inteleg cum poti sa contiui asa! Parinti vor ca copii lor sa fie exact ca ei si nu inteleg ca asta nu este posibl deoarece fiecare dintre noi(chiar daca are trasaturi in comun cu parintii)este un individ unic si diferit!! Majoritatea parintilor nu concepe ca copii lor sa fie ”diferiti”….sa isi impuna punctele de vedere daca sunt diferite de ale lor.Parinti au alta mentalitate…au fost crescuti cu principiul ca femeia trebuie sa stea la cratita si barbatul sa fie stalpul casei(si nu prea putem sa schimbam lucrul asta pentru ca asa au fost crescuti si pt ei e normal)…dupa parerea mea femeia trebuie sa fie independenta !! Nu pot sa te oblige sa faci cea ce vor ei! Tu trebuie sa iti faci viata ta….ei si-au traito pe a lor fara ca cineva sa le fi impus nimic! Trebuie sa te accepte asa cum esti pentru ca esti copilul lor indiferent de orientarea ta. Sper sa treci peste toate si sa fii fericita! :x

14 Irina la 7:31 am

Stiu ca in privinta sexualitatii tale te vor ajuta ceilalti cu mult mai bine.
Ceea ce ma gandesc sa iti spun eu, e asa: scos din contextul sexualitatii tale -care, in sine, constituie o uriasa problema nefiind ceva conventional- te-ai gandit ca ai 24 de ani, ca si heterosexuala sa fi fost, nu era decent, logic sau demn sa stai cu un barbat de care nu te leaga nimic?
Iti dai seama ca din moment ce barbatul acela a aflat de o iubita de-a ta -cum spui- , deci stie ca esti lesbiana, nu prea are nici el vreo motivatie de a sta cu tine decat nevoia conventionalului, comoditatea?
Si mai e ceva. Ai 24 de ani. Oare in viata, numai faptul ca esti tu homosexuala va fi singura greutate ce o vei avea de intampinat?
Stiu si te cred ca e greu dar incearca sa pregatesti terenul macar, pentru ce doresti si cum doresti sa traiesti.
In fond, porneste de la faptul ca, probabil, parintii tai, desi le-ai clarificat orientarea ta, chiar si daca ai strica relatia cu tipul cu care esti acum si te-ai cupla cu un altul, -deci te-ai comporta ca o heterosexuala- tot s-ar supara, nu?
Stai si gandeste-te foarte bine cum vrei sa traiesti, cum esti tu capabila sa traiesti. In locul tau nu poate trai si actiona nimeni. Multa putere!

15 dana la 12:50 pm

buna,e socanta povestea ta,nu pot sa cred ca in ziua de azi mai sunt persoane care accepta sa fie nefericite de dragul parintilor sau de ochii societatii,gandeste te ca viata e scurta si meriti mai mult de la ea,sa fii tu fericita in primul rand,apoi sa ti pese de parerea altora,si apoi parintii si prietenii daca te iubesc cu adevarat te accepta asa cum esti daca nu asta e renunta la ei,ia ti viata n maini socializeaza cu persoane gay,muta te cu chirie eventual ,si traieste dupa placul inimii alaturi de cine iubesti cu adevarat,chiar daca iubesti o femeie,bafta si astept sa aud noutati cu o schimvare n viata ta!!

16 Andreea la 4:02 pm

“Simt deja ca sunt stransa cu lantul, iar daca incerc sa spun ceea ce vreau, ma simt ca un nimeni.”

Cel mai tare te sugruma lantul cand tu insati ti-l legi la gat, pentru ca in asa caz chiar nu are cine te salva. Si te simti un nimeni pentru ca ti-ai interzis sa ai dorinte proprii. Imprumuti de la altii idealuri (cred ca anume le imprumuti, ca incerci inca sa te incadrezi intr-o rama), pe care le porti dupa tine nu cum ai purta o muza, dar ca pe un sac de pietre. Evident, incercand sa scapi de aceste idealuri straine, te vei simti pustie, pentru ca in locul lor nu ramane nimic. Trebuie sa-ti formulezi clar visul tau cel mai intim, in cuvinte, in imagini, cum poti. Apoi urmeaza-l. Mai trebuie si sacrificii, dar ce sa-i faci. Nu exista vis care sa nu ceara sacrificii. Nu exista viata fara complicatii. Nu exista maturizare fara putina durere pe ici-colo.

Am iesit si eu ceva timp in urma dintr-o situatie grea. Stiu ca mie cuvintele care le-am scris mai sus nu aveau sa-mi dea mare ajutor. Dar am incercat din rasputeri sa asimilez ideea ca niciodata nu va fi mai usor, deacum incolo va trebui sa iau decizii din ce in ce mai grele. Asta mi-a amarat sufletul, dar…. dupa vreo cateva luni eram deja resemnata, si am devenit responsabila pe ce fac. Iti urez bafta si tie. Sper ca intr-o zi vei zambi amintindu-ti ce traiesti tu acum.

17 Natalia la 10:33 am

Mmm, as zice ca ideea cu “totul va fi din ce in ce mai greu” poate dauna in unele cazuri :) Trebuie sa te uiti la viata nu ca la ceva ce devine tot mai greu cu timpul, dar ca la ceva ce se imbogateste cu timpul in detalii si nuante. Devine mai complexa, asta da, dar nu neaparat mai dificila. Eu una cred ca viata devine mai usoara cu fiecare suferinta depasita. Ma rog, poate depinde de la om la om :) In rest sunt de acord :)

18 claudia92ana la 4:11 pm

Buna… Sunt Claudia AnA .si cred ca e firesc sa-mi dau numele atata timp cat am recunoscut in fata tuturor ca sunt lesbiana si mi-am asumat asta!
de curand am avut un real scandal mediatic cu o persoana “publica”…fiind provocata sa spun totul , a trebuit sa spun ca sunt lesbiana!
aici am vrut sa ajung ….si eu am bunica , mama , frati…etc..
mi-a fost foarte greu sa spun asta.mi-a fost enorm de greu sa afle cine sunt cu adevarat , dar eu spre deosebire de alte femei care sunt in aceeasi “problema” , am gasit intelegerea de care aveam nevoie in familia mea..

Parerea mea , personala e ca ar’ trebui sa-ti ei viata in “piept” si sa mergi mai departe fara ajutorul lor ….DAR FACAND CEEA CE-TI PLACE SI SA AI APROAPE CE IUBESTI.timpul trece ,viata e scurta…nu se merita sa ti-o traiesti asa cum vor altii!!
Mult succes si sper sa ei alegerile cele mai bune pentru viitorul tau

19 pepper la 9:58 pm

Te apreciem sincer,Ana Claudia.:d .nu’mi pot imagina ce greu ti-a fost…Insa sunt sigura ca vei trece cu bine peste . …Eu personal,nu stiu sigur daca sunt cu adevarat lesbiana pt ca nu am avut o relatie serioasa cu un baiat,si in ultima vreme nici nu concep sa am. …